Comunitatea implicată

*Acest articol a apărut în nr. 10 al revistei Capital Cultural și pe situl revistei, unde poate fi citit integral.

Autor: Lucian Micu

Lumea se implică! Cel puțin cu impresia asta am putea rămâne, dacă ne-am opri la aprecierile, distribuirile, comentariile, participările și mesajele din mediul virtual. De când accesul la internet a devenit aproape nelimitat, în timp și mobilitate, mirajul ecranelor pare că nu are cum să-și piardă din atracție. Și cum suntem prinși tot mai mult în viața socială virtuală, tot aici ne manifestăm și interesele și convingerile. Ne încărcăm, conștient și inconștient, fluxurile de informații și știri, cu lucrurile care ne plac, ne interesează și ne confirmă.

Din zona asta de confort pe car ne-o creăm, ne alegem tot mai des și petițiile pe care le semnăm, cauzele pe care le susținem, sau grupurile cu care vrem să ne asociem. Și nici măcar asta nu e un lucru rău. Doar că pe internet și opțiunile par nelimitate. Cum să mai reușim să ne canalizăm eforturile spre cauzele care ne sunt cu adevărat aproape sau la care putem contribui cel mai eficient?

Generozitatea și implicarea în online sunt benefice, fără discuție. Dar ce proiecte, idei și acțiuni reușesc să adune energii în jurul lor și în offline? Am vrut să aflu cum arată acum, la final de 2017, implicarea comunității pe plan local, motiv pentru care am stat de vorbă cu Ciprian Ciocan, directorul Fundației Comunitare Sibiu.

Începând cu anul 2012, Fundația Comunitară a reușit, mai ales prin intermediul maratonului, să ofere vizibilitate proiectelor comunitare sibiene. Se poate vorbi, aproape 6 ani mai târziu, de o evoluție a numărului sau a calității proiectelor? Pentru ce își mai unesc forțele sibienii?

Ciprian Ciocan: 6 ani mai târziu lucrurile arată destul de diferit într-adevăr. În primul rând că în 2012 erau doar o mână de ONG-uri care aveau un profil public, în timp ce astăzi probabil discutăm de 10-20 de ONG-uri care sunt recunoscute – aș zice că sunt aproape branduri. Sibienii își unesc forțele, așa cum e normal, în primul rând pentru ajutarea acelora din comunitate care nu se pot ajuta singuri: bebelușii născuți prematur, animalele fără stăpân sau copiii cu autism. În același timp însă, ne face plăcere să vedem în fiecare an tot mai multe proiecte despre viitorul educației și proiecte interesante care ne leagă de tradiții din mediul rural așa cum au fost proiectele “Bivolița contraatacă” sau “Torcălăii” în care niște tineri s-au gândit să ne reamintească cum se poate prelucra lâna, care acum din păcate nu mai este valorizată.

Foto: Gabriela Cuzepan

Care ar fi  indicatorul pentru Fundația Comunitară, că și-a îndeplinit misiunea? Ce ar trebui, la modul ideal, să funcționeze de la sine, după impulsul dat de voi?

C.C.: Cu siguranță Fundația Comunitară nu și-a îndeplinit misiunea, ea fiind în primul rând una pe termen lung. Ce ne-am propus atunci când am fondat-o alături de colegii din grupul de inițiativă, a fost să punem la dispoziție sibienilor și comunității o resursă (de finanțare, de know-how, de încredere) care să dăinuiască. Desigur că în cei 5 ani de activitate, deja am lansat o serie de inițiative care au rezultate vizibile. Maratonul cred că a reușit să modifice obiceiurile sibienilor, generozitatea pe care o vedem în fiecare an cu ocazia evenimentului a devenit deja o tradiție, într-o cultură (și mă refer aici la cea românească în primul rând) care nu era neapărat prietenoasă cu donațiile. Toată lumea ne spunea atunci cât de bună e ideea cu semimaratonul, dar că nu cred că lumea va da bani pentru așa ceva. La prima ediție am considerat suma de 30.000 lei un mare succes. Între timp, suma strânsă a crescut de peste 15 ori, deci schimbarea este evidentă. Spiritul de inițiativă (curajul de a iniția proiecte), voluntariatul sau implicarea în educație a companiilor a specialiștilor din IT sunt alte schimbări importante. Și nu mă refer aici doar la proiectele noastre. Multă lume zice, oarecum peiorativ, că participarea la maraton a devenit o modă. Supralicitez. Am lansat o modă a implicării în comunitate.

Politicienii locali par a nu se pune de acord despre locul și sursa de finanțare pentru  construcția unui nou spital public în Sibiu. Am putea să-i spunem o competiție de idei. Există în societatea civilă o concurență asemănătoare? Există grupuri de interes divergente în Sibiu, în afara celor politice?

C.C.: De regulă…

Articolul integral poate fi citit aici.